​

Mama – mărţişorul primăverii

 

• Mândra primăvară ne-a sosit pe plai…

 

 

Sceneta ,,Vestitorul  primăverii”

Personaje:

Ghioceii

Alba-ca-Zăpada

Bradul

Soarele

Razele de soare

Primavara

Fluturaşul

Mărţişorul

 

( Ghioceii stau aplecaţi jos, pe fondalul melodiei  „Anotimpurile. Primăvara” de Antonio Vivaldi apar Alba-ca-Zăpada şi Bradul)

 

 

Alba-ca-Zăpada:-Ce să fac ,Brăduţule,

Ce să fac,drăguţule,

Ca să scape de pieire

Ghiocelul cel subţire?

Căci e Muma nemiloasă,

Prin poiană nu mă lasă,

Şi  astupă florile,

Vînturînd ninsorile.

 

Bradul:De ţi-e milă mult de flori,

Roagă Soarele în zori

Să poftească în poiene

Şi să scuture din gene

Raze calde de lumină –

Ghiocelul să revină...

 

Alba-ca-Zăpada:E frumoasă iarna albă

Numai mărgărint şi salbă

Şi-n poiana de argint

Zboară fulgii lin,foşnind.

Sună ţurţurii de ghiaţă,

Dar eu voi pleca din viaţă

La apusul zorilor

Pentru viaţa florilor.

 

Ghiocelul(mişcînd din pleoape):

-Eu sînt Ghiocelul,care

Am adus cu prima floare

Vestea-telegramă-n ţară

De la mîndra Primăvară.

Cum m-aş înălţa la Soare,

Să-i şoptesc o şoaptă mare?

- Vai ce frig! Îngheţ, mor!

 

(Alba-ca-Zăpada se întoarce către Soare):

Alba-ca-Zăpada:

-Vino,Soare, în poiană

Revărsînd raze din geană,

Să răsară Ghiocei

Şi pe dîmburi,şi în văi!

Dar eu voi pleca din viaţă

La apusul zorilor

Pentru viaţa florilor.

(Alba-ca-Zăpada dispare şi apare  Soarele)

 

Soarele:

-Am primit o telegramă

De la fiul Ghiocel.

Mi-am lăsat şi bolta-mamă,

Ca să mă-ntîlnesc cu el.

 

Bradul:

-Nu mai am nici o putere,

Căci s-a dus şi Făurar.

Eu mă duc,rămîi,măi Soare,

De acuma gospodar!

(Bradul  dispare)

 

Soarele:

-Scald în raze aurii

Case multe şi cîmpii.

Şi-aduc multe bucurii

Pentru cete de copii.

Veniţi, razelor!

 (Pe fondalul melodiei  „Anotimpurile.” de  Ceaikovskii apar razele dansând)

O rază

Razelor, lângă izvor

Se zăreşte – un căpuşor !

Hai veniţi în jurul lui !

Fulg de nea să fie ?... Nu – i !

Mie – mi pare , surioară ,

C – ar fi o pălărioară ...

Să o ridicăm niţel ...

Ia priviţi : un ghiocel !

(Ghiocelul se ridică supărat şi se freacă la ochi)

Ghiocelul supărat:

Cine sunteţi ? Ce doriţi ?

 

O rază

Suntem Razele de Soare ,

Bună ziua , frăţioare !

Ei , poftim , ce uracios !

Nu – i deloc prietenos !

Lasă somnul să îl fure

Şi nu ştie că – n pădure

Vin copiii cei frumoşi

Să – l culeagă bucuroşi !

 

Ghiocelul supărat:

Să mă culeagă pe mine ?

Dar asta nu îmi convine !

Şi de ce mă rog frumos ?

Spuneţi – mi, sunt curios !

 

O rază

Primăvara tu să ştii ,

E prilej de bucurii

Pentru cei mai mititei ,

Că le – aduce ghiocei

Şi o sărbătoare mare :

Ziua mamei iubitoare.

 

Ghiocelul supărat:

Eu nu vreau să fiu ales

De copii , şi nici cules ,

Vreau să dorm ca să cresc mare !

Hai , plecaţi , Raze  de  Soare !

 

O rază

Tare eşti supărăcios

Şi să ştii că nu – i frumos !

Să plecăm dragi surioare ,

Vom gasi o altă floare !

 

(Razele pleacă. Vine un Fluturaş)

 

 

Fluturaşul

Hai , nu fi supăracios ,

Ghiocelule frumos ,

Azi e zi de sărbătoare

Şi copii au serbare ,

Iar în clasele – ngrjite ,

Chiar de ei împodobite ,

Pregătesc cu mic , cu mare

Ziua mamei iubitoare .

Nu ai vrea să mergi şi tu ?

 

Ghiocelul supărat:

Bine - nţeles că nu !

Toată lumea mă trezeşte ,

De copii îmi povesteşte ,

Iar eu sunt atât de mic

Şi nu înţeleg nimic !

Mie – mi place la izvor

Că sunt primul vestitor!

 

Un ghiocel:

Fraţilor, aţi auzit

Că – n pădure au venit

Copilaşi , să ne culeagă

Pentru mama lor cea dragă ?

 

Un ghiocel:

Atunci să ne bucurăm ,

Să cântăm şi să dansăm

Pentru mame şi copii

Că prieteni ne vor fi !

 

Ghiocelul supărat:

Eu zic să plecăm de – aici ,

Să ne – ascundem de cei mici !

Ce – mi pasă mie de ei ?

Sunt copii , nu ghiocei .

 

Un ghiocel:

Şi copiii mititei ,

Vin să strângă ghiocei ?

Dacă nu ne vor găsi ,

Mamei ce-i  vor dărui ?

 

Fluturaşul

Ghiocel , strop de lumină ,

Cine ţi – a croit veşmântul

Şi te – a pus colo – n grădină

Să înveleşti pământul ?

 

Un ghiocel:

Pentru mama grijulie ,

Bunul nostru Dumnezeu ,

Ca să – i fac o bucurie ,

A croit veşmântul meu !

 

 

Un ghiocel:

Din porunca lui cerească

Pretutindeni , ghiocei ,

Primăvara o să crească .

Dragul meu , de ziua ei .

 

O rază:

Ziua mamei , zi senină

Picură din cer lumină ,

Şi în pomi scăldaţi de soare

Leagă albe mărţişoare .

 

O rază:

Ziua mamei , zi aleasă

Scoate iarbă de mătase

În câmpie , pentru mici

Şi ne – aduce ghiocei .

 

(Intră Primăvara)

Primăvara:

-Eu sunt fiica cea mai tânără şi cea mai frumoasă a anului. Pe mine mă mângâie soarele cu razele lui călduţe şi luminoase. Eu trezesc la viaţă întreaga natură. Aduc copiilor mărţişoare şi ghiocei. Câtă frumuseţe, câtă viaţă şi veselie este peste tot!

 

Cântecul  “Primăvara”

1. Mii de albine, sute de fluturi,     

Zeci de copii alearga pe cîmp.

Mii de culori, sute de flori,

Dar doar una e primavara,

2. Soarele apare, iarba rasare,

Cîmpu-nverzeste, pomu-nfloreste.

Pasarea cînta, copilul zburda,

Ziua-i mai lunga si noaptea-i mai scurta.

 

 

 

 

Primăvara:

Iată – i pe prietenii mei :

Bună ziua ghiocei !

Dar de ce vă necăjiţi ,

De plecare pregătiţi?

N – a venit Raza  de  Soare

Să v-aducă vestea mare

Să aflaţi ce rost anume

Aveţi voi pe – această lume ?

 

 

Ghiocelul supărat:

În sfârşit v – am cunoscut !

Mă bucur nespus de mult !

Doar acum am înţeles

Că – i frumos să fii cules

Pentru mama iubitoare ,

Care poartă – n suflet soare .

În raiul ei sufletesc ,

Aş vrea şi eu să trăiesc !

 

Soarele:Bravo ţie,Giocel!

Că ,deşi eşti mititel,

Mă mîndresc cu tine, frate,

C-ai putut să ţii în spate

Aşa iarnă grea,pe care

Ai trîntit-o sub picioare.

 

O rază:

Eu vin cu primăvara

De unde locuiesc

M-arăt în toată ţara

La cei ce mă iubesc!

Am raze lucitoare

Din care strălucesc

Şi fac să crească iarba

Şi gâzele trezesc!

 

Cântecul  “Din adânc de zare”

 

Primăvara:

Iată-mă aici la voi

Am sosit şi-s bucuroasă

Că aduc vreme frumoasă,

Flori şi fluturi şi verdeaţă

Şi trezesc totul la viaţă:

Flori frumoase, ce lumea-mpodobiţi

Treziţi-vă îndată şi vă înveseliţi!

 

Fluturaşul

Azi soarele s-a arătat

Mai cald ca altădată

 Şi-un mărţişor el ne-a trimis

 Cu raza lui curată.

 

Mărţişorul

M-ati recunoscut,desigur,

 Sunt doritul Martisor

 Ce impart cu bucurie

 O podoaba tuturor.

 

Primăvara:

Ascultaţi, cu mic şi mare

Azi e mare sărbătoare,

Am venit peste câmpii

Cu mulţimi de păpădii

Şi cu cântec de copii

Şi-am adus şi mărţişoare

Pentru mame iubitoare!

 

Cântecul  “Alb cu roşu fac o floare”

 

• Mărţişoare, mărţişoare…

 

- S-a dus şi luna februarie… mai întoarcem o filă din calendar şi a venit primăvara

 

- Probabil toţi ştiu că de 1 Martie dăruim mărţişoare sau primim mici simboluri ale primăverii – mărţişoare, dar probabil puţini dintre noi cunosc povestea mărţişorului, ori s-au întrebat ce simbolizează şi de unde a pornit obiceiul “purtatul mărţişorului”…

 - Iată povestea Mărţişorului…

 

Legenda Mărţişorului

 - Odata soarele coborî într-un sat, la hora, luând chipul unui fecior. Un zmeu l-a pândit si l-a rapit dintre oameni, inchizându-l într-o temnita. Lumea se intristase. Pasarile nu mai cântau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai râdeau. Nimeni nu îndraznea sa-l înfrunte pe zmeu. Dar într-o zi, un tânar voinic s-a hotarât sa plece sa salveze soarele. Multi dintre pamânteni l-au condus si i-au dat din puterile lor ca sa-l ajute sa-l biruie pe zmeu si sa elibereze soarele. Drumul lui a durat 3 anotimpuri: vara, toamna si iarna. A gasit castelul zmeului si au început lupta. S-au înfruntat zile întregi pâna când zmeul a fost doborât. Slabit de puteri si ranit, tânarul elibera Soarele.

 

Acesta se ridica pe cer înveselind si bucurând lumea. A reînviat natura, oamenii s-au bucurat, dar viteazul n-a ajuns sa vada primavara. Sângele cald din rani i s-a scurs în zapada. Pe când acesta se topea, rasareau flori albe, ghioceii, vestitorii primaverii. Pâna si ultima picatura de sânge se scurse în zapada imaculata. Muri. De atunci tinerii împletesc doi ciucurasi: unul alb si unul rosu. Ei le ofera fetelor pe care le iubesc sau celor apropiati. Rosul înseamna dragoste pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea sângelui voinicului. Albul simbolizeaza sanatatea si puritatea ghiocelului, prima floare a primaverii.
 

- Soseşte primăvara

Cu muguri şi cu flori

Cu cârduri lungi de berze

Şi cârduri de cocori.

Soseşte primăvara

Şi-aduce-n poala ei

Atâtea viorele

Şi-atâtea ghiocei!

 

- Dragi, mămici, vă salutăm

Azi cu toţii împreună

Pentru voi o să cântăm.

Adunaţi în marea sală

Toţi în hainele de gală

Astăzi vom sărbători

Ziua Mărţişorului şi va fi

Cât se poate de frumos,

Că vom prezenta duios

Poezii pentru mămici,

Cântece pentru bunici,

Că noi tare le iubim

Fericire le dorim!

 

 

Dansul  “Mărţişorul”

 

 

• O, mamă, dulce mamă…

 

Prezentator 1: Odată cu florile parfumate şi cu primele raze de soare ale lui martie vin şi sărbătorile primăverii,sărbătoarea veşniciei,sărbătoarea reinvierii,tot ceea ce semnifică femeia. Aşadar,azi e iar Ziua Femeii,e Ziua Ta!

Poezie:

De ziua mamei e atîta soare

Şi –atîtea flori în vaze şi-n grădină

Căci  lumea s-a schimbat în sărbătoare

Şi cerul într-o mare de lumină.

Noi ne-am trezit în zori c-un gînd anume

Şi plini de fericire că-i vom da

Cadoul cel mai pretios din lume :

Iubirea toată ce ne-a dat-o ea !

Poezie:

De cîte ori, mămico,

 În taină mă gîndesc

De ce mă ierţi întruna

Cînd iar şi iar greşesc ?

Căci eu de-aş fi mămică-

Iar tu fetiţa mea ,

Pentru nimic în lume

Nu te-aş putea ierta .

 

Poezie:

Astăzi întrg  pământul

De ghiocei e plin.

Şi vin cocori din zare

Şi cerul e senin.

Întâiul fir de iarbă

A răsărit în prag

Şi-nmugureşte pomul

Să-ţi fie ţie drag!

 

Poezie:

Mamă, tu întâia mea învăţătoare ,

Cu poveţe drepte calea-mi semeni

Şi  mă-ndemni spre dragostea de oameni

Ca spre cel mai scump dintre izvoare .

Măicuţa mea , miracol sfînt,

Oriunde –aş fi pe-acest pământ

Am să te cînt cu inima,

Am să te chem cu dragostea .

- Cine pătrunde în inima ta?

Cine are cheia ce o va descuia?

Cine dezleagă când nu ai răspuns?

Taine de nepătruns?

 

Cine te-ndrumă când totul e greu?

Cine te-nvaţă ce e Dumnezeu?

Cine-ţi arată ce bun e Iisus?

Calea cine ţi-a deschis?

 

- Cine te-ascultă când vrei să vorbeşti?
Cine-ţi aduce în vise poveşti?
Cine-ţi culege lumini dintr-o stea?
Şi te va alinta?

Cine suspină prin lacrima ta?
Cine în viaţă te va proteja?
Cine te-adoarme cu glas fermecat,
Cu un gănd minunat?

Mama e numai una!
Chip de înger iubit
Ţi-ar aduce şi luna,
Numai să fii fericit…

 

Prezentator 2:In aceasta zi de primavara,

Cele mai frumoase flori sunt pentru voi,

Cele mai incantatoare cuvinte sunt pentru voi,

 Cele mai duioase poezii si melodii sunt pentru voi.

 

Prezentator 1:  E greu să alegi din toate fiinţele care te înconjoară pe cea mai dragă.Cu cît trec anii,cunoaştem mereu noi oameni,care cuceresc prietenia sufletului nostru.Şi totuşi,din zecile de chipuri care îmi trec prin faţă,unul apare înconjurat de lumină si caldură mai multă.E chipul mamei.

 

 - Mama-i cântec,
Mama-i soare,
Mama-i dulce alinare
Mama-i zâmbet,
Mama-i vis
Mama-i floare de cais.
Mama-i rază,
Mama-i dor,
Mama-i aripă în zbor.
Mama-i toate
Câte sunt,
E iubire pe pământ.

 

Cântecul  “Pentru tine, mama mea…”

Pentru tine am cules

Mama mea narcise,

Pentru tine am ales

Un buchet de vise.

            Flori, flori, multe flori

             Într-o mie de culori

             Pentru tine-am adunat

             Un buchet înmiresmat.

Pentru tine - ghiocei -,

Pace şi-mplinire,

Inima iubirea ei,

Plinã de simţire.

 

Poezie:

E ziua ta ,măicuţă ,

Te-aştept cu flori pe masă

Şi-un dar micuţ te-aşteaptă

Cînd ai să vii acasă .

Am să-ţi sărut obrajii

La piept cînd mă vei ţine

Şi mâinile ce n-au

Odihnă pentru mine .

 

 - De dragul tău pământul

De ghiocei e plin.

Şi vin cocori din zare

Şi cerul e senin.

Întâiul fir de iarbă

A răsărit în prag

Şi-nmugureşte pomul

Să-ţi fie ţie drag!

Învaţă-mă ce-i bine,

Fereşte-mă de rău,

Iar eu voi creşte vrednic

Şi bun, de dragul tău.

 

Poezie:

De ziua ta , că-i sărbătoare ,

Ca orişice copil din lumea-ntreaga

Sfios alerg la uşa ta de soare

Mîna să-ţi sărut , măicuţă dragă .

 

Să-ţi dăruiesc o floare parfumată-

Cu ea alături –dragostea mea toată.

Să-ţi cînt , să-ţi spun o poezie,

Să-ţi desenez portretul pe hîrtie .

Să-nvăţ mai bine o urare

Şi-apoi cu ea o caldă –mbrăţişare :

Să trăieşti ,măicuţă , ani mulţi să trăieşti,

Să fii mereu iubită ,aşa cum astăzi eşti.

 

Poezie:

 Mamă azi, de ziua ta

Eu, iubitul tău fecior,

Ţi-am adus în dar o floare

Şi o dulce sărutare.

 

Ziua, noaptea eşti cu mine,

Ce m-aş face fără tine?

Cînd eşti mamă, supărată

Te sărut şi-ţi trece-ndată.

 

Rugă pentru mama

Doamne, vin astăzi la tine

Să te rog numai de bine.

Şi te-aş mai ruga ceva:

Doamne, cu puterea ta,

Apără-mi mămica mea

De-orice rău de pe pământ,

Fiindcă ea e ceva sfânt!

Şi mai dă-mi putere mare

Să prind razele de soare

În cunună aurită

Pentru mama mea iubită!

Doamne, Ţie-ţi mulţumesc

Pentru tot ce îmi doresc!

 

Poezie:

Azi e ziua ta ,măicuţă dragă,

E zi de mărţişor , de primăvară .

Te văd îmbujorată ca o fragă

Şi ochii-ţi blînzi ard ca o pară .

De ziua ta, măicuţă dragă ,

Am împletit un vis de dor

Şi e fiinţa mea întreagă

- Mamă, azi de ziua ta

Primăvara-n dar ti-oi da

Şi să ştii mamă, aşa,

Că mereu ţi-oi asculta

Ale tale sfaturi bune

Le-oi purta mereu cu mine

Fericită ca-n poveşti

Mulţi ani mamă să trăieşti!

 

- Mama-i cântec,
Mama-i soare,
Mama-i dulce alinare
Mama-i zâmbet,
Mama-i vis
Mama-i floare de cais.
Mama-i rază,
Mama-i dor,
Mama-i aripă în zbor.
Mama-i toate
Câte sunt,
E iubire pe pământ.
 

 

Dansul  “Samba florilor”

 

Sceneta,,Cearta”                 

(miniscenetă în versuri)

 

Hai să mergem repejor,

Sărbătoarea ne aşteaptă.

Sărbătoarea tuturor

Mamelor din lumea toată.

 

Mai aşteaptă-mă puţin

Şi vom merge împreună.

 

 

Mă grăbesc, mi-i dor de mama,

Mama, care-i cea mai bună.

 

Mama ta? Ia nu mai spune!

Cea mai, cea mai dintre toate

Este scumpa mama mea!

 

 

Dar să vezi, a mea mămică,

Ce bucate face ea!

Îţi lingi degetele, dragă!

 

Să te lauzi nu e treabă.

Na-ţi un măr, de vrei aşa,

L-a crescut chiar mama mea.

Hărnicică este ea!

 

Cred că mama mea fârtate-i

Cea mai bună dintre toate!

Mi-a făcut cadou un frate,

Ce mai frate! Ce mai frate!

 

Crezi că frăţiorul tău

A-ntrecut cadoul meu?

Am şi eu o surioară

Drăgălaşă, bălăioară.

De-i căta aşa surioară

Nu găseşti în astă ţară!

 

Dragi colegi, dacă doriţi

Pe la noi acum poftiţi.

Mama mea s-ar bucura

Ştiţi ce primitoare-i ea?

 

Ce ai zis? Ia mai repetă!

Dar pe mama mea o ştii?

E frumoasă şi cochetă,

Şi e dulce, măi copii!

Mama mea e o poveste,

Foarte mult ea mă iubeşte!

 

Ba a mea, a mea-i mai bună!

Casa străluceşte lună!

Surprize des mi-aduce.

Ştiu, cu toţii le iubiţi.

Mama mea e cea mai bună,

 Iaca-aşa, de vreţi să ştiţi!

 

 

 

Ei, acolo ce gîlceavă-i?

Nu se poate, buna-mi mamă

Nu iubeşte cearta, zău.

Aibă-o-n pază Dumnezeu!

 

Când dau mamei un pupic,

Ea mă mângâie un pic

Îmi zâmbeşte ca un soare

Şi-o iubesc eu cel mai tare!

 

Ascultaţi cuvântul meu:

Vreau să-i semăn mamei eu.

Glasul ei e cel mai dulce

Dintre toate câte sunt!

 

Mai încet cu vorba asta!

Fii cuminte şi ia seama

Să nu mi-o jigneşti pe mama!

Cea mai scumpă este ea!

Cum mămica mă dezmiardă

N-o mai face-o lume-ntreagă!

Pe toţi pot să vă asigur,

Argumente am, desigur,

Mama mea-i cea mai frumoasă!

 

Dar a mea-i cea mai aleasă,

Este foarte curajoasă.

Cea mai scumpă-i mama mea.

Chiar tăticu-a spus aşa!

 

Cum aş face să înving

Şi pe toţi să vă conving?

Puteţi spune ce doriţi,

Pe mămica-mi cred c-o ştiţi:

E cuminte şi frumoasă,

Adorabilă, duioasă.

 

Ascultaţi încoace, pici:

După cum aţi înţeles,

Toate mamele din lume

Sunt frumoase şi duioase,

Tandre, dulci, melodioase,

Gospodine sunt şi bune

De nu au perechi pe lume.

 

Mama tot mamă rămâne

Şi la rele şi la bune.

Te ceartă pe cât se poate,

Dar din suflet nu te scoate.

De-ai greşit, ea te-a iertat

Te doare că te-a certat.

Tu sărut-o şi-o mângâie

Fă-i din lacrimi bucurie.

 

Cântecul ,, Mama”

I. Cine mi-a dat viaţa pe acest pământ

Care-a fost întâiul cel mai scump cuvânt

Cine mă -ngrijeşte cu drag zi de zi

De rele păzeşte zilnic pe copii.

Ochii ei veghează şi noapte şi zi

Şi chiar lăcrimează.

Cine poate ştii?

Cine-i  bucuria noastră de-a trăi?

Fără tine mamă oare ce aş fi!

Refren:

De-aş putea să adun stea cu stea

Să le fac un buchet pentru  ea

Să o strâng la piept şi s-o sărut aş vrea                     ] bis

La mulţi ani, mămico!

Azi e ziua ta!

 

II. Ţie mamă scumpă, azi îţi mulţumesc

Şi cu tine-aş vrea mereu să mă mândresc ,

Că sunt strop de viaţă din sufletu-ţi curat

Te iubesc nespus şi sunt un om bogat!

 Am inima mică, dar un suflet mare,

Ca să pot iubi ce-i mai de preţ sub soare

Nu vreau bogaţie sau nimic în lume

Dragostea de mamă-i totul penrtu mine.

Refren:

​