Proiect didactic"Propoziţia – ca unitate integră de exprimare"
Tema:
Propoziţia – ca unitate integră de exprimare
Scopul:
generalizarea şi sistematizarea cunoştinţelor elevilor despre propoziţie ca u
nitate integră de exprimare;
formarea deprinderilor de analiză a propoziţiei după scopul comunicării, după structură;
consolidarea deprinderilor de a evedenţia în propoziţie temelia gramaticală şi părţile secundare;
consolidarea deprinderilor de analiză fonetică;
dezvoltarea vorbirii monologate şi dialogate;
îmbogăţirea vocabularului;
formarea deprinderilor ortografice şi caligrafice;
educarea dragostei, stimei şi respectului faţă de pâinea “cea de toate zilele”.
Materiale didactice:
un tablou pe care e desenat o pâine şi e scris mesajul lecţiei;
planşe ilustrate pentru analiza propoziţiilor;
schema “Analiza propoziţiei”;
planşe cu desene şi cuvinte de reper;
planşe illustrate pentru jocurile didactice;
portofoliul;
microfonul.
Metode şi procedee:
cuvântul învăţătorului,
conversaţie,
joc didactic,
vorbire dialogată şi monologată,
înţelegera după auz,
exerciţii,
teste,
mozaic literar,
situaţie problematică.
Tipul lecţiei: lecţie de generalizare şi de aplicare în practică a cunoştinţelor şi
deprinderilor.
“Limba noastră-i graiul pâinii”
Mateevici
... Am fost un neam, un neam vom fi
Cât vom mai şti a creşte pâine,
O limbă cât vom mai vorbi,
O doină cât ne va rămâne...
Întroducere. Organizarea clasei. Cuvântul învăţătorului (după o melodie clasică).
- O legendă frumoasă glăsuieşte...Cândva, demult-demult, Dumnezeu a împărţit pământul oamenilor. Cei hapsâni şi nesăţioşi au ocupat îndată teritorii întinse, necuprinse. Strămoşilor noştri nu le-a ajuns pământ obişnuit.
Dumnezeu, văzându-i oneşti şi îngăduitori, harnici şi cuminţi, le-a dat o bucăţică din raiul său s-o stăpânească până în vecii vecilor.
A trimis mai apoi pe pământ pe una din fiicele sale - Limba Română, care era încântătoare, duioasă şi dulce. A trimis-o prefăcută în Pasăre Măiastră. Această fiinţă neobişnuită vorbea frumos şi melodios. Vorbele ei, purtătoare de lumină, se înşirau ca o salbă de mărgăritare, curgeau ca un izvor cu apă vie ce-ţi dă puteri uimitoare. Ea veni printre oameni şi le dărui frumosul său grai. Cuvintele ei aveau o putere magică - pujteau topi gheaţa din inimi, potoleau fulgerele din priviri, puteau lecui cele mai grele şi mai adânci răni sufleteşti.
... Dar ... peste gura aceasta de rai s-au abătut stoluri de corbi negri, croncănitori, care au întunecat totul în jur. Cu pliscuri oţelite, cu gheare cumplite au sfâşiat Pasărea Măiastră. Puţini oameni au înţeles acest pericol, foarte puţini au apărat-o. Biata de Ea, adunându-şi ultimele puteri, s-a avântat spre cer. Nu mai putea rosti nici un cuvânt, nu-i mai rămăsese nici unul. Le-a risipit toate pe pământ, le-a lăsat oamenilor...
Privind-o...
Dumnezeu prima oară
A plâns printre astre,
El a plâns peste ţară
Cu lacrima limbii noastre ...
Aceste lacrimi s-au prefăcut în pietre scumpe. Ne-a rămas doar să culegem aceste mărgăritare, care precum şi grăuncioarele semănate vor da rod şi vor fi pentru suflet alinare.
Astăzi, în laboratorul nostru creativ, ne vom strădui să adunăm bobiţe de cunoştinţe, vorbe frumoase, plastice. Vom lucra în trei echipe:
Isteţii
Cutezătorii
Curioşii
Actualizarea cunoştinţelor.
- Iar acum să vedem ce cuvânt va trece ca un fir roşu prin întreaga noastră lecţie. El este ascuns în cuvintele acestea încruceşate. Cheiţă la ele sunt cunoştinţele noastre. Să încercăm să le dezlegăm.
a. Cuvinte încruceşate.
p r e d i c a t u l
1.
r o m â n ă
2.
i n t e r o g a t i v ă
3.
c o m p l e m e n t u l
4.
e n u n ţ i a t i v ă
5.
a t r i b u t u l
6.
1. Partea principală a propoziţiei care arată ce se spune despre subiect.
2. E limba mea pe care mama mi-a pus-o-n suflet pentru drum.
3. Propoziţia care exprimă o întrebare.
4. Partea secundară a propoziţiei care determină un verb şi răspunde la întrebările: cum? ce? când? unde?...
5. Propoziţia care comunică ceva, dă o informaţie.
6.Partea secundară a propoziţiei care determină un substantiv şi răspunde la întrebările: care? ce fel? al cui?
- Am primit cuvântul pâinea.
Într-adevăr –
Limba noastră-i ca şi pâinea
S-a născut din brazda gliei,
Ea ne este rugăciunea
În altarul veşniciei...
b. Analiza fonetică a cuvântului pâinea (folosind schema analizei fonetice din portofolii).
Pâinea – pâi-nea, 6 litere, 4 sunete,
vocale: â, i, e, a;
consoane sonore: n;
consoane surde: p.
- Cu ce însuşiri putem înzestra cuvântul pâine ?
rumenă
proaspătă
moale
dulce
mirositoare
pâinea
aromată
gustoasă
sărată
aspră
caldă
fierbinte...
Care însuşiri sunt deosebite, neaşteptate – epitete?
(blândă, cuminte, mângâietoare...)
Cu se poate compara pâinea? Ce comparaţii am întâlnit în poezii?
(pâine ca un soare fierbinte; pâinea ca soarele darnică; ca faţa măicuţei, ca mâna taicuţii; ca soarele-n vară, ca bulgărul în ţară...)
Aplicaţii practice.
Un cântec ne-a adus pe aripile sale un enunţ, să încercăm să-l analizăm.
Analiza propoziţiei.
Mama pâine albă coace.
(după scopul comunicării, după structură, temelia gramaticală, părţile secundare)
Lucrul pe echipe.
Pe planşele de lucru analizăm părţile de vorbire, folosindu-ne de schemele din portofoliile noastre.
I echipă analizează substantivul pâine;
II echipă analizează verbul coace;
III echipă – adjectivul albă.
Câte un elev din echipă citeşte răspunsurile.
Moment – surpriză.
(demonstrarea imaginii lui Flămânzilă)
Personajul nostim din poveştile noastre populare, Flămânzilă (cine ca cine, dar el ştie preţul pâinei!) ne învaţă:
(copii citesc de pe planşe)
E sărac sufletul omului acela care, împreună cu pâinea ce a mâncat-o, n-a însuşit şi respectul faţă de ea.
Bobul risipit se preface în lacrimi.
Pâinea are o însuşire rară: oamenii nicicând nu se satură de ea!
Pâinea se serveşte cu mâna, nu se împunge cu furculiţa! O doare ... şi e păcat!
Dacă nu ţi-ai spălat mâinile, nu te aşeza la masă: mai curat ca pâinea nu-i nimic!
Situaţie problematică.
Cum înţelegeţi enunţul evedenţiat? De ce? (lămurirea cuvântului risipit)
Un elev analizează propoziţia la tablă.
Bobul risipit se preface în lacrimi.
e. Lucrul în perechi după teste.
Clasa lucrează după teste în perechi.
1.Ce este propoziţia ?
cuvinte, ce exprimă un gând sfârşit;
cuvinte şi semnele distributive;
o grupă de cuvinte.
2. După intonaţie propoziţiile pot fi:
a) enunţiative, interogative, de îndemn;
enunţiative, interogative, exclamative;
enunţiative, exclamative, neexclamative.
3.Determinaţi ce fel de propoziţie e după intonaţie:
Ce gustoasă e pâinea coaptă de mama !
interogativă;
exclamativă;
enunţiativă.
Determinaţi ce fel de propoziţie e după structură:
Pâinea e comoara cea mai de preţ.
a) simplă;
b) dezvoltată.
5. Determinaţi părţile principale ale propoziţiei:
Vântul blând leagănă lanul de grâu.
leagănă lanul;
vântul blând;
vântul leagănă.
Controlul testelor (oral cu ajutorul planşelor cu litere ce corespund răspunsurilor corecte)
4. Minuta de relaxare. Trening psihologic.
-Închidem ochii. Suntem un lan de grâu. Soarele bland ne încălzeşte. Îi simţim razele calde. Suflă un vânt uşor. Ne legănăm în adierea lui. Ne simţim bine, suntem uşori. Deodată un nouraş acoperă soarele şi câteva picături răcoritoare ne umizeşte fruntea.
Treziţi-vă repede să nu vă ude ploaia!
5. Pagina celor curioşi.
Ştiaţi oare că…
Denumirea pâine a fost moştenită din cultura latină - panis şi la multe popoare a rămas ca un derivat. Astfel la italienii - pane, spaniolii spun - pan, francezii - le paine.
Unele popoare de pe globul pământesc, în genere nu ştiu ce înseamnă pâine. Cum se descurcă oare? In pădurile umede ale Indochinei, pe insulele Moluce, Sonde, pâinea ... creşte în copaci! E vorba despre copacul de pâine! Fructele lui ating mărimea unui bostan mare. Ele-s puse în gropi speciale. Din ele se obţine un fel de aluat, din care se coc turte. Roadă unui pom poate hrăni trei persoane timp de un an!
6. Controlul temei de acasă. Vorbirea monologată.
Varianta a I
Trăia odată pe lume o văduvă sărmană.Unica ei bucurie şi alinare era feciorul - un băiat frumos, voinic, harnic şi îndrăzneţ
Tihna oamenilor din acele locuri a fost întunecată de un balaur fioros care
Din ochi aprig scânteia
Pe nări flăcări slobozea,
Pe unde trecea
Dealurile răsturna,
Apele usca,
Copaci dărâma,
Iarba o ardea,
Şi o-mpelina...
Făt-Frumos şi-a meşterit un buzdugan, apoi şi-a luat rămas bun de la maică-sa şi a pornit la drum. Calea i-a fost cu primejdie şi cumpene, dar a ajuns la palatul întunecat şi blestemat.
De după ziduri mohorâte şi porţi zăvorâte s-a arătat balaurul furios şi fioros. S-au luptat multe zile şi nopţi. Până la urmă voinicul 1-a răpus pe balaur, care, prăvălindu-se, şi-a adunat ultimele puteri şi a izbutit să-i smulgă inima lui Făt-Frumos. Pe locul unde a căzut inima cea sângerândă, a răsărit o mândreţe de spic, cu boabe mascate. Vântul uşor îl legăna şi îi tot şoptea:
Spicule- tezaur,
Grăunţaş de aur!...
Boabele s-au risipit pe pământ. Oamenii, care au scăpat de urgia balaurului, s-au bucurat, pe toate le-au adunat şi le-au semănat. Pe pământ vălurau, mai apoi, lanuri nesfârşite de grâu.
Dumnezeu a făcut ca marea de spice să se transforme în fărâme de aur ce vor aduce lumină şi căldură în fiecare casă.
Lanurile aurii devin PÂINE - Pâinea noastră cea de toate zilele. Ea ne aminteşte de fapta voinicului. Inima lui ne prelungeşte viaţa...
Varianta a III-a (copii o povestesc în cerc formând un „acvarium”)
Demult plantele erau copiii soarelui. Dintre ei toţi mai dragi îi erau trandafirul şi grâul. Toate celelalte plante, văzând cum soarele îi mângâia cu razele sale calde şi blânde, se întrebau nedumerite:
- De ce oare soarele se tot învârteşte în jurul grâului?! ... Hai că trandafirul e o floare, frumoasă, gingaşă, plăcut mirositoare, pe care a îndrăgit-o toată lumea ... Dar grâul ...?
Grâul înţelegea, că nu se poate compara cu frumuseţea trandafirului şi avea grijă să-şi crească boabele pline, grele. Când se coceau, le dăruia păsărilor, fiarelor. Trandafirul, de necaz, nu-şi putea afla locul. Şi-îşi ascuţea ghimpii împotriva tuturor!
Auzind de neânţelegerea dintre copiii săi, soarele s-a ascuns după nori, să hotărască ce trebuie să facă mai departe.
În timpul acela, la poalele unui arbore se opri un călător sleit cu totul de puteri, slab, palid. Foamea îl stingea din viaţă. Vrând să-1 ajute, trandafirul s-a aplecat de asupra lui, dar omul zăcea nemişcat.
Atunci grâul şi-a scuturat boabele aromitoare în gura lui. Omul flămând le-a mestecat încet şi ca prin minune! peste puţin timp se ridică. Bucuros, privi în jur şi-şi prinse la piept o floare de trandafir.
Soarele a văzut din cer că omul i-a apreciat copiii lui după merit.
Omul admiră florile, frumuseţea numai când are de ajuns grâu. El are
nevoie atât de PÂINE cât şi de TRANDAFIRI...
7. Jocul didactic “Recunoaşte personajul”
-Vreau să vă şoptesc că toate ele într-un fel sau altul sunt legate cu pâinea.
Ea nu-şi găseşte loc, e neastâmpărată
Şi până la urmă tot a fost mâncată.
(gogoşa)
Cuptorul l-a îngrijit frumos,
Pentru aceasta va ospăta gustos.
(fata moşneagului)
Plăcinte-n coşuleţ ducea,
Dar nu ştiu cine le-a mânca.
(Scufiţa Roşie)
Erau jucăuşi, dar leneşi tare
Şi au rămas fără mâncare.
(şoriceii)
8. Lucrul diferenţiat. Vorbirea dialogată.
- Încă puţin timp şi aveam să uit! Cucoşul din povestea cu cei doi şoricei m-a rugat să încercăm să schimbăm mersul basmului, fiindcă de când se povesteşte povestea el tot lucrează sărmanul singurel. Ar fi foarte bucuros dacă şi şoriceii ar servi învârtita cu el. Să-l ajutăm!
a) Alcătuirea dialogului (folosind imaginile respective şi cuvintele de reper)
pe două variante:
1.şoriceii ajută cucoşului şi mănâncă împreună;
2. toţi împreună hotărăsc să semene grăuncioarele.
1. 2.
b) În timpul acesta clasa restabileşte ordinea cuvintelor în propoziţii (de pe planşa ilustrată).
< >La bunicuţa sa iubită Scufiţa Roşie s-a pornit,
Dar în codru s-a rătăcit,
Cu lupul s-a întâlnit!
Vai, când la bunica o s-ajungă?
Înainte-i cale lungă!
Haideţi noi să-i ajutăm
Drumul să îl arătăm!
Indicarea temeliilor gramaticale în propoziţiile date.
9. Minuta de relaxare. Cântecul - parodie “Măi bădiţă Trăsnea”
10. Înţelegere după auz. Situaţie problematică.
- Ascultaţi o întâmplare.
Lenuţa şi Mihaela au ieşit la plimbare. Lenuţa mânca o bucată de pâine cu dulceaţă. Prietenii din curte le-au chemat la joacă. Fetiţa nu se gândi mult şi aruncă pâinea jos.
“Microfonul”
11. Jocul didactic “Ghici ce e”
Un copil trece la tablă la spatele învăţătorului. Învăţătorul demonstrează clasei o imagine. Copii numesc însuşiri, asociaţii, formează câmpul lexical al obiectului demonstrat. Elevul de la tablă trebuie să ghicească ce e reprezentat pe desen.
12.Generalizare.
- Am aflat o poveste delicioasă despre Trăsnea cel ciudat. Eu v-o citesc pe jumătate, iar voi să-mi spuneţi: are dreptate sau nu? (demonstrarea desenului)
a)Ascultaţi, meditaţi...
Sub copac, la umbra sta
Trăsnea nostru şi cânta,
Cu ochii deschişi visa:
- În pomul rotat,
În pomul înalt Printre frunzuliţe
Cresc albe pâiniţe,
Chifle, cozonaci,
Covrigi şi colaci...
Sare-o prăjitură
Drept la mine-n gură...
Răspunsuri posibile:
L Lenea e cucoană mare, care n-are de mâncare.
c c
a c
1. Omul, pânea. 2. A copt, cozonac. 3. Soarele, grâul.
13. Jocul didactic “Să fugim de baba Cloanţa”
(dacă este timp).
- Nu-i plac Babei Cloanţei copiii cei cuminţi!
Ea vrea pe toţi să-i prindă
Să-i deie printre dinţi!
Dar dacă ortogramele le vom lămuri,
Chiar acum de Baba Hârca cu toţii vom fugi!
Lămurirea ortogramelor.
Iarbă, ploaia, ceată, biată, ea, chiar, iarăşi,punea, ianuarie, ia, într-o, bunica sa, pere sau mere, s-au dus, şcoală, închide, român.
(unele litere sunt acoperite cu şoriceii trimişi de Baba Cloanţa)
14 .Temă pentru acasă. Notarea elevilor.
De terminat povestea despre Trăsnea printr-un dialog cu Grăunţaş de aur.
15.Încheiere (doi elevi iau de pe masă colacii şi servesc oaspeţii)
Gustaţi din pâinea noastră!
Să vă meargă viaţa
Ca apa în râu.
Să fiţi bogaţi
Ca lanul de grâu!
Să aveţi icoană - casă
Pâine şi sare pe masă,
O credinţă să purtaţi,
Urmaşilor să o lăsaţi!
![endif]--
